15-02-2021

Oră de comemorare „Grigore Vieru- moștenirea ce mângâie sufletul”.

Astăzi, 15 februarie ne-am adunat în incinta bibliotecii filiala N4 să aducem un omagiu Marelui poet Gr. Vieru. Poet al Patriei, al Neamului, al Copiilor. El a fost însuși sufletul neamului românesc. Grigore Vieru va rămâne Pilonul de rezervă a culturii naționale.

S-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererita raionul Briceni. Activitatea a fost petrecută de colaboratorii bibliotecii în parteneriat cu IPLT „Constantin Stere” profesoara Repeșcu Stela și elevii din clasele VI-VII-VIII. Poetul a fost omagiat printr-un recital de poezii și comunicări „Viața și activitatea poetului”, „ Gr. Vieru - mama, graiul”. ș.a

Opera sa va rămâne mereu vie și actuală. Creația lui se regăsește din plin în colecția bibliotecii noastre, și este mereu solicitată de utilizatori. El va rămâne pentru noi ca un altar al graiului românesc, lumina care ne veghează și ne înalță.

11-02-21

IPLT„ Constantin Stere” Soroca eleva Padaliuc Anastasia clasa VIII„b” (Biblioteca Publică filiala N4 Soroca) Concursul la Parlamentul Moldovei dedicat poetului Gr.Vieru poezia „ De ce-ai dat , Doamne?

In memoriam Grigore Vieru.

 

 

  Astăzi se împlinesc 12 ani de când marele poet Grigore Vieru a plecat în neființă. Maestrul cuvântului s-a stins din viață la 18 ianuarie 2009, după un atac de cord suferit în urma unui grav accident rutier.

Frumusețea cuvîntului în operele creative ale distinctului poet Grigore Vieru este alături de cele mai sublime valori: mama, patria, graiul, doina, dorul, pîinea, copilăria, dragostea de viață. Grigore Vieru a fost cel mai cântat poet în viată pe ambele maluri ale Prutului. În versurile lui ne-am regasit, probabil, fiecare dintre noi, atunci când ne-a fost dor de mama, când am iubit sau când ne-am simtit români: „Pe pamânt stravechi si magic / Numai dânsa ni-i stapâna / Limba neamului meu dacic / Limba noastra cea româna”.

A plecat, dar ne-a lasat poeziile si un exemplu de verticalitate, curaj si demnitate. A luptat întreaga viata pentru limba româna si a visat la tara în care sa încapa toti românii. Când i-a fost greu, i-a scris o scrisoare fratelui de peste Prut – o “Scrisoare din Basarabia”:

“Din Basarabia va scriu / Dulci frati de dincolo de Prut / Va scriu cum pot / Si prea târziu / Mi-e dor de voi si va sarut”.

El a plecat sus și ne veghează. Zi de zi, an de an, e tot mai departe, însă neuitat! Grigore Vieru este poetul începuturilor, ființă pământeană și nepământeană deopotrivă, umedă de roua lacrimilor vărsate de-a lungul veacurilor de românii basarabeni. Sursa poeziei lui Grigore Vieru este viața în toată complexitatea ei: copilăria, bucuria tinerească, neliniștea și suferința iubirii absolute.

 

Luceafărul poeziei românești Mihai Eminescu.

15 ianuarie, se vor împlini 171 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Mihai Eminescu, cu numele adevărat de Eminovici, s-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani. A fost un poet național și universal, care a contribuit extrem de mult la dezvoltarea literaturii limbii române.

Fiind romantic prin structura sufletească, Eminescu reprezintă nu model al versificației și a diversității limbii, el a ridicat poezia la un nou nivel – de capodoperă, aducând noi idei expuse în operele sale. Majoritatea textelor sale au la bază sentimentul de dragoste atât față de țară, de mamă, dar cel mai întâlnit tip fiind – față de iubită. Poeziile lui sunt pe cât de simple, pe atât de consistente. Ele exprimă atât de bine unele trăiri, emoții și sentimente, încât fac cititorul să simtă exact aceleași emoții descrise.

Fiecare din noi a simțit cel puțin odată acel fior de dragoste, iar citind în special poeziile lui Eminescu (pe lângă proza lui) numaidecât găsești un tablou ce-ți va trezi amintiri frumoase și nostalgice. Nu are cum să existe cineva, căruia să nu-i fie pe plac acest “luceafăr” al poeziei românești. Oricând a fost, este și va fi “la modă” Eminescu. El nu poate “expira”, mereu se va citi din operele lui.

Eminescu rămâne alături de marii poeți ai lumii, prin opera ale cărei rezonanțe străbat meridianele, fiind îndrăgită și apreciată de atâția iubitori de frumos. Avându-l pe Eminescu în suflet, nu mai suntem nicicând singuri, căci purtăm cu noi o bogăție rară, cea mai de preț comoară a limbii române, opera unui astru nemuritor, ce va străluci ca o blândă lumină, iradiind prin veacuri frumusețe și armonie.

Aureliu Busuioc – promotor al literaturii române autentice

 

   Poetul, prozatorul, romancierul, redactorul, traducătorul, dramaturgul și eseistul Aureliu Busuioc s-a născut la 26 octombrie 1928 într-o familie de învățători în județul Orhei. Părinții s-au refugiat în România după venirea Armatei Roșii. Și-a  făcut clasele primare la o școală din Timișoana, după care revine în Moldova pentru a-și face studiile universitare la Universitatea pedagogică “Ion Creangă” din Chișinău.  A fost coleg cu generalul Stănculescu, „generalul cu piciorul în ghips al revoluției române”, la Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu, pe care o părăsește în timpul examenelor de absolvire. Aureliu Busuioc a lucrat o perioadă de timp la ziarul “Tinerimea Moldovei “ și la revista “Chipăruș“, fiind redactor-șef la ambele. În anii 60 lucrează la revista ,,Scînteia leninista’’ si la ziarul ,,Tânărul leninist’’. Busuioc își publică primul său roman în 1966 ’’Singur în fața dragostei’’, care devine un succes,  iar în anul 1966 este ecranizat la Moldova-film.  În 1977 este ales secretar la Uniunea Scriitorilor timp de 10 ani. Traduce din literatura rusă și universală, din operele scriitorilor Alexandru Blok, Anton Cehov, Nicolai Gogol, Alexandr Pușkin, Alexandr Griboedov, Maxim Gorki și mulți alții. În anii 90, când, de obicei, scriitorii trecuți de 60 de ani își încheie activitatea, Aureliu Busuioc publică cu o periodicitate de invidiat câte un roman la 2-3 ani.

 A fost o figură categoric unică în literatura noastră, prin limbaj, stil, viziune estetică. A scris niște proze cu totul proaspete, piese dramatice foarte originale și eseuri excelente. A mai fost și un formidabil traducător.  Mulți tineri au învățat româna din scrierile lui, pentru că numai el a scris la noi într-o română tragic de frumoasă.